Ochii merseră să-și plângă inimii nefericirea:
– Tu te-ai prins în laț – și-acum noi ne prăpădim cu firea!
Inima, zâmbind, răspunse: – Să orbesc dacă vă mint –
Zece mii de limbi, ca zece mii de clopote de-argint,
S-ar fi străduit zadarnic să m-azvârle în vâltori,
Dacă nu-mi cădeați voi pradă altora, mai vrăjitori!.
Sensul versurilor
Piesa explorează dialogul dintre ochi și inimă, unde ochii acuză inima pentru suferință. Inima se apără, argumentând că ochii au fost cei care au condus-o spre această capcană, fiind seduși de alții.