În nopțile de vară, afară când te culci,
M-aș strecura hoțește la tine în grădină,
Și vinul de culoarea obrajilor tăi dulci
L-aș bea și însetarea mi-ar cere cana plină.
Aș vrea pe urmă fruntea să mi-o aplec ușor
Pe sânii tăi, pe alba și calda lor beție,
Și, fiindcă tot îmi este odată scris să mor,
Vremea mult râvnita clipă și ultima să-mi fie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință profundă și romantică de a fi aproape de persoana iubită, idealizând momentele intime și efemere. Vorbește despre o pasiune arzătoare și acceptarea inevitabilității morții, transformând clipa prezentă într-o eternitate a iubirii.