Sunt închis într-o tăcere
Nici lumină nu pot cere
Doar cuvinte, vorbe, șoapte
Se aud în mine moarte.
Brațele-mi sunt amorțite
Trupul, vocea-mi sunt lovite
Capul mi-l întind pe spate
Să privesc cum noaptea cade.
Zorile se limpezesc
Ziduri, sârme strălucesc
Care peste noapte toate
Au păzit vise, păcate.
Ochii îi deschid încet
Nedormit simt că mă înec
Cu lumină arzătoare
Sufletul mi-l simt cum moare.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de captivitate și disperare al unei persoane care se simte sufocată de tăcere și întuneric. Ea își simte sufletul murind încet, copleșită de o lumină arzătoare, într-o stare de nedormire și înec emoțional.