N. E. G. A. T. I. V. – În Zadar
Sunt închis într-o tăcereNici lumină nu pot cereDoar cuvinte, vorbe, șoapteSe aud în mine moarte.Brațele-mi sunt amorțiteTrupul, vocea-mi sunt loviteCapul mi-l întind pe spateSă privesc cum noaptea cade.Zorile se limpezescZiduri, sârme strălucescCare peste noapte toateAu păzit vise, păcate.Ochii îi deschid încetNedormit simt că mă înecCu lumină arzătoareSufletul mi-l simt cum moare.