Cu mii de cuvinte deșarte noaptea s-a încheiat
Și m-am trezit dimineață, alături nu mai e ea
În jurul meu e numai gol iar patul pare pustiu
Găsesc o scrisoare, citesc și mă doare
Și plâng ca un copil.
Nu uita… prima privire
Nu uita… primul sărut
Nu uita… prima iubire
Nu uita, nu uita
Nu uita… șoaptele dulci
Nu uita… atingerea
Nu uita… prima iubire
Nu uita, nu uita.
Și dacă cafeaua e rece, iar gustul ei nu-l mai simt
Realitatea mă doare și nu mai înțeleg nimic
Mi-aprind din nou o țigară dar ea se stinge ușor
Citesc în scrisoare, și iarăși mă doare
Și plâng ca un copil.
Nu uita… prima privire
Nu uita… primul sărut
Nu uita… prima iubire
Nu uita, nu uita
Nu uita… șoaptele dulci
Nu uita… atingerea
Nu uita… prima iubire
Nu uita, nu uita.
…
Nu uita… prima privire
Nu uita… primul sărut
Nu uita… prima iubire
Nu uita, nu uita
Nu uita… șoaptele dulci
Nu uita… atingerea
Nu uita… prima iubire
Nu uita, nu uita.
Nu, prima privire, nu, nu uita
Primul sărut nu, nu uita
Prima iubire nu, nu uita
Nu, șoaptele dulci, nu, nu uita
Atingerea, nu, nu uita
Prima iubire, nu, nu uita
Nu uita…
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire, concentrându-se pe amintirile frumoase ale primei iubiri. Naratorul se confruntă cu golul lăsat de persoana iubită și retrăiește momentele speciale petrecute împreună, incapabil să uite.