Îmi spuse idolul meu cu reproș: „De ce-ai căzut în drum?”
„Tu m-ai făcut să beau un astfel de nectar!
Cum să nu cad, idole al meu?
Ca să nu mă mai scol, în ziua judecății din urmă,
când apucat-ai Cupa și-ai desfundat burduful.
M-am răsturnat, dar echilibrul încă mi-l păstrez,
căci apucându-mi capul, l-ai sprijinit de tine.
Cu al tău ochi lănguros! Idole, paharnicul Iubirii,
dai vin, dar fără cupă. Oh! că mare-ți mai e stăpânirea!
O cupă, una, mi-ai oferit și am bătut din palme:
grație ei scap de nenorociri mii.”
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație de adorație față de un idol, unde naratorul se lasă copleșit de influența acestuia, ajungând într-o stare de dependență. Idolul este văzut ca un paharnic al iubirii, oferind o experiență intensă, dar potențial destabilizatoare.