Dintre lumi.
Din întuneric o voce mă strigă,
cu vorbe ce mă intrigă.
Mă atrage încet în gând,
în fumul purtat de vânt.
Totul e învăluit în ceață,
fără drum spre suprafață.
Doar luna mă mai poate ghida,
cerului pustiu a mă preda.
Ei vor sufletul să-mi ia
Să profite de inima mea
Nu pot să trăiesc în ignoranță
Pierdut ca voi, fără speranță.
Mă definește un suflet gol
Ce nu pare a mai avea vreun rol
Scopul vieții e pierdut în zare
Purtat de păsări călătoare.
Refren:
Vreau să simt că trăiesc
Sufletul meu să-l regăsesc
Rămân în a voastră lume
Același om fără de nume
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare a identității într-un mediu întunecat și confuz. Protagonistul se simte atras de o forță necunoscută, dar refuză să se piardă în ignoranță și își dorește să-și regăsească sufletul și sensul vieții.