Moraru – Purtat De Val

I:
Să mângâi stiloul îmbibat în călimară,
Pictând, în carouri, sentimente pe coală.
Gânduri să curgă, antinevralgic în suflet,
Când orice durere e în mine un urlet.
Îmi doresc cerneală, să rup din hârtii,
Cu gânduri, cu vise, cu sute și mii.
Tot ce mă-nconjoară așterne ecranul
De zâmbete, lacrimi, cumulate tot anul.
Mă afund în gânduri. Dulce copilărie!
Pe atunci eram vesel, un creion și-o hârtie.
Acum sunt mai trist. Palid ecran,
Telefonul este smart, dar deloc uman.
Negri nori pe cer, albastru pătat,
Stoluri zbor, și-ncerc să rămân conectat
Cu familia, cu prieteni, neîncetat,
Condiționat, să iubesc necondiționat.

Refren x2
Bogăția e în noi, iubirea din suflete
Dar de la Dumnezeu. Ascultă-ne!
Ne-au dat viață părinții, sacrificii,
Dăm viața și noi. Ascultă-ne!.

II:
Mă las purtat de val, izvor curs din pasiune
Să-mi poarte pașii pe poteci și stânci.
Din vârf de munte și până în pășune,
Pășesc din nou pe piscuri chiar și de merg pe brânci.
Iar cel mai bun tovarăș, natura să îmi fie!
Licoare de mesteacăn și hrană din pământ,
O conexiune sfântă. Sângele din vie
Mă ține mereu tânăr, chiar și cu păr cărunt.
Reflexia din oglindă deseori îmi zâmbește,
Uneori timidă, cu pieptul sus alteori.
Așa e viața! Dintre rame mă privește
Să-mi ofere soare, vânturi sau fiori.
Empatic cu cei din jur, ignor răutatea.
Răspund cu iubire când săgețile-s cuvinte.
Pun în pământ semințe, cultiv bunătatea,
Să-i las sinceritate și celui care mă minte.

Refren x2
Bogăția e în noi, iubirea din suflete
Dar de la Dumnezeu. Ascultă-ne!
Ne-au dat viață părinții, sacrificii,
Dăm viața și noi. Ascultă-ne!