Du-mă vânt,
Du-mă, du-mă vânt de seară
Unde am iubit întâia oară,
Du-mă pe aripi purtate
Unde am iubit eu odată,
Și acolo să mă lași
Și acolo tu să mă lași
Și acolo să-mi faci casă
Să-mi aduci iubitul meu la masă.
Du-mă acolo, lasă-mă..
Vântule, ia-mă cu tine,
Zborul, sufletul să mi-l aline,
Da-mi, vântule, aripi mie
Să trec peste dealuri și câmpie
Să mă duc unde mi-e dor
Du-mă, vântule, du-mă-n zbor,
Și pe dealuri să mă sui
C-am venit, iubitului să-i spui.
Du-mă, vântule, pe-nserat
Pe poteci pe unde am umblat
Du-mi sufletul la izvoare
Fă-mi drum până la iubitul meu cărare,
Spală-mă, izvor de dor
Izvoraș, spală-mă de dor
Du-mă, vânt cald liniștit,
Du-mă, du-mă la al meu iubit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei persoane de a se întoarce la locul unde a trăit o iubire intensă. Vântul este personificat și rugat să o ducă înapoi la persoana iubită, curățind-o de dor și aducându-i alinare.