1. Frunzuliță foi de tei
Eu-s cioban de la Babeni {bis}.
R: Și mă duc cu oile
Pe câmpul cu florile {bis}.
2. Și iar verde foi de nuc
Eu mă duc mândro mă duc {bis}.
R: Cu oile-n Vemeșoaia
M-o bate vântul și ploaia {bis}.
3. Să-mi văd stâna încă o dată
S-aud pe Lăbuș cum latră {bis}.
R: Când Lăbuș latră la urs
Tineretea mi s-a dus {bis}
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața simplă a unui cioban, legătura sa cu natura și sentimentul nostalgic al trecerii timpului, marcat de amintirea tinereții și a locurilor natale.