Mă gândesc serios că noi doi am rămas
aceiași copii
de pe vremea când te iubeam doar cu ochii.
Când îți dădeam un măr
pe care-l ținusem la inimă în drum spre școală.
Te cunosc foarte bine.
Nici acum nu ai primi mărul dacă ai ști că mie mi-e foame.
Nici acum nu vei vrea să te am
fiindcă știi că nu se cuvine.
Nici iubirea aceea nebună pe care
mult mi-o doresc
nu mi-ai da-o
deși o ai numai și numai pentru mine.
Dar ești un copil
și crezi că nu se cuvine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nostalgie profundă pentru o iubire din copilărie, marcată de inocență și gesturi simple. Vorbitorul își amintește de o afecțiune pură, dar și de barierele autoimpuse sau sociale care au împiedicat împlinirea acestei iubiri.
