Poetule, de ce-ţi bagi versu-n timp?
De nu răcneşti ori nu blestemi, n-atinge
Cu aripa vreo culme din Olimp,
Ci-n laude festive se va stinge.
Cresc după ploaie albele ciuperci
Mărunte, mute-n moile cotoare.
De nu poţi fi un trăsnet, vrei să-ncerci
Să fii numai o silă zâmbitoare?
Sensul versurilor
Piesa critică atitudinea unui poet care, de dragul laudei, evită să fie tranșant și preferă o formă de exprimare mai blândă, chiar dacă aceasta înseamnă un compromis al integrității artistice. Poetul este îndemnat să fie un trăsnet, nu o simplă silă zâmbitoare.