Sunt atât de însetat de tine!
Iar când te beau
Flacăra buzelor îmi sporește setea
Ca o țară toridă.
Numai noaptea când nu văd
Prin întuneric decât
Alba cascadă a trupului tău,
Foșnetul lucrurilor aruncate,
Cortegiul de flori și de frunze,
Îmi răcorește o clipă dogoarea
Pe care adierea ta mi-o sporește
încât
Ca pc-o flacără-n gură
O sting cu propria-mi făptură.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință intensă și o pasiune arzătoare pentru o persoană iubită. Metaforele focului și ale setei subliniază intensitatea sentimentelor, iar imaginea cascadei albe a trupului sugerează o atracție fizică puternică.
