dogore

Sunt atât de însetat de tine!Iar când te beauFlacăra buzelor îmi sporește seteaCa o țară toridă.Numai noaptea când nu vădPrin întuneric decâtAlba cascadă a trupului tău,Foșnetul lucrurilor aruncate,Cortegiul de flori și de frunze,Îmi răcorește o clipă dogoareaPe care adierea ta mi-o sporeșteîncâtCa pc-o flacără-n gurăO sting cu propria-mi făptură.