Într-o noapte a plouat, foarte tare, cu fulgere,
și când am ieșit din casa unde așteptasem zadarnic, s-a stins
lumina electrică în tot satul. Am mers pe șosea –
după un timp nici nu ne-am mai grăbit.
după câțiva pași, ea și-a scos sandalele – și a mers
în picioarele goale pe asfaltul cald al șoselei.
ploua foarte tare – ne țineam de mână – într-un timp am fugit.
ea râdea – se bucura mult – eu eram serios –
dar fugeam ținând-o de braț. Și doar mai târziu,
când a fulgerat și s-a făcut o scurtă zi albă, am văzut
că trecusem cu mult de curtea noastră.
Sensul versurilor
Piesa descrie o amintire dintr-o noapte ploioasă, evocând un sentiment de nostalgie și apropiere între două persoane. Ei se bucură de moment, fugind prin ploaie, dar realizează că s-au îndepărtat de locul unde trebuiau să ajungă.