Bătrâne Marx tu pe aceste meleaguri
vei fi degraba bărbierit și trimis la reeducare.
Până și faptul că vacile estice
care au păscut pe lângă linia ferată
se cred vagoane de locomotivă și nu mai dau lapte,
ți se pune tot ție în cârcă.
Bine-ar fi să cadă orașul pe mâna negustorilor,
să nu mai pută piața atât a retorică,
să vină berarii, pastramagiii, lăptarii
cu dialectica orzului fermentat
și a brânzei închegate.
Deocamdată țăranul ar cam ieși la cosit
sepia verde din părul punkistilor,
deocamdată, bănuind că ești mort,
noii filosofi se îmbată cu ideea că polemizează cu tine.
N-au nas să simtă cum colcăie drojdia
ce umflă societatea
și pune în funcțiune alambicul
prin care răzvrătitul Con Bendit
s-a condensat într-un primar cumsecade.
În fond chiar și eu care sunt un ins banal
ies ca limaxul din sintaxă și logică
și visez acea boală ciudată de stomac
din pricina căreia te poți îmbăta cu o bucată de pâine.
Ia și gustă.
Suntem pe drumul cel bun:
la Berlin ceasurile au început să meargă anapoda.
Sensul versurilor
Piesa este o satiră la adresa ideilor marxiste și a modului în care acestea sunt interpretate și aplicate în societatea contemporană. Autorul își exprimă dezamăgirea față de starea actuală a lucrurilor, folosind un ton ironic și metaforic.