Zvelta ca o pipetă
Trece pe bicicletă
fata cu șosete de diamant.
Ea are părul de diamant
și fața de diamant
și fusta verde de brocart.
În pulpa de sticlă a acestei fetițe
se vede săpat un mecanism cu rotițe
și un piston de argint.
Rotițele se rotesc
pistonul pompează
și adolescenta înaintează
târându-și părul de diamant pe Calea Moșilor.
Sub bluza de fildeș
sub sânul ce-ntinde-și
boticuri rotunde de diamant
ea are cosițe
legate cu lițe
și coastele ei sunt cu totul de diamant.
Dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri.
La etajul patru al colibriului locuiesc eu.
Acum stau la fereastră și mă uit la pomii de mușama.
Ce bine e în pieptul ei!
Cerul e albastru ca peruzeaua!
Norii sunt de plastilină colorată
cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată
(pe tine poate nu te-a iubit nicio fată..)
Aicea soarele e de zgârci, luna de porțelan
și până și tractoristii îl știu pe de rost pe Paul Celan
și până și păpădia și mușețelul
sunt trase de chinezi, cu penelul.
Ce fermecată lume! Trec prin seară
taxiuri de cleștar și scorțișoară
și printre limuzine se strecoară
fata cu șosete de diamant.
În șoldul ei de sticlă
are o paclă
de rotițe dințate și un piston de argint.
Rotițele se rotesc, pistonul pompează
și adolescenta înaintează
târându-și părul de diamant pe Calea Moșilor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o fată specială, aproape mecanică, într-un peisaj urban fantastic. Naratorul se refugiază în interiorul ei, într-o lume idealizată, sugerând o evadare din realitate și o căutare a frumuseții în locuri neașteptate.