Ai frunza galbenă,
Ceas desfrunzit,
De ce vrei tu să cred
Că toamna a și venit.
Ieri iubita mi-a spus târziu:
Vezi tu codrul cel veșnic viu,
Vara noastră se va sfârși
Când galben de tot va fi.
Codrul verde și-adânc era
Și-avea umbră de catifea
Și-n tot codrul sub cerul clar,
O galbenă frunză doar.
Ai frunza galbenă,
Ai glasul tău,
Ai frunza galbenă,
Ca visul tău.
Pentru galbenul ei noroc
Nu văzu pe pământ alt loc
Decât inima mea râzând
Și-n ea mă lovi căzând.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și nostalgie legată de sfârșitul verii și al unei iubiri. Frunza galbenă devine un simbol al trecerii timpului și al pierderii, lovind inima naratorului cu amintirea unui vis frumos, dar efemer.