Roua pune-n umbra dimineții
Bruma de argint pe o pânză de fum
Când lumina învăluie pereții
În zvon de păsări și de proaspăt crâng
Mă trezesc singur, din nou cu tine în gând.
Fără veste se ivește ziua
Întins și tumultos crescând
Râsul ei împrăștiind lumina
Mi-aduce chipul tău senin cântând
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând.
Albă apari și chipul tău
Clar în lumina lunii îl văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine în gând.
După amiaza-n amorțirea-i caldă
Soarele își mângâie vântul în zbor
În lumina galbenă ce-și cerne
Aurul peste pământul verde
Apari cu chipul tău strălucitor.
Se așterne nevăzută seara
Ireal e totul fără cuvânt
Soarele tăcut încet se-ascunde
În frunze legănat ușor de vânt
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând.
Albă apari și chipul tău
Clar în lumina lunii îl văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine în gând.
Falduri de-ntuneric cheamă noaptea
Nelinistea se așterne-n drum
Totul e încremenit în umbră
Nimic nu-mi fură chipul tău acum
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și persistent pentru o persoană dragă. Amintirea acestei persoane este omniprezentă, însoțind naratorul în fiecare moment al zilei și al nopții, aducând atât consolare, cât și tristețe.