Frunzuliță și-o lalea,
Te rugăm, măicuța mea,
Prin străini să nu ne dai,
Lângă tine să ne ai.
Dar tu nu ne-ai ascultat,
Departe ne-ai măritat,
Plânge sora mea cea mare
Că-i e dor de mine tare,
Plâng și eu de dor mereu
Că-i departe satul meu.
Dar la var-o să venim
Grădina să-ți îngrijim,
Și-ți aducem nepoțele
Să ai tu grijă de ele,
Pe ele să le iubești
Și la noi să te gândești.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de casă și de mamă al unor fete măritate departe. Ele își amintesc cu nostalgie de copilărie și își exprimă speranța de a se întoarce acasă pentru a-și vizita mama și a-i aduce nepoții.