Frunzuliță trei smicele,
Pe deasupra casei mele
Trece-un stol de păsărele,
Greu îi, mamă, dorul meu!.
Dar nu-i stol de păsărele,
Ci sunt dorurile mele,
Rău mă chinuiesc cu ele,
Greu îi, mamă, dorul meu!.
Unu-i dor de la badea
Care-o uitat dragostea
Și m-o lăsat singurea,
Greu îi, bade, dorul tău!.
Altu-i dor de la maica
C-am lăsat-o singurea,
N-are cine-o ajuta,
Greu îi, bade, dorul tău!
Că nu-i dor așa de greu
Cum îi, mamă, dorul tău!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și singurătate resimțit de protagonistă. Ea deplânge pierderea dragostei și absența sprijinului matern, subliniind greutatea dorului față de mamă.