Mioara Velicu – Of, Lume, Lume! – Am Plecat Și Eu Prin Lume

Frunză verde mărăcine,
Am plecat și eu prin lume
Să fac bani s-o duc mai bine,
Am lăsat mamă și tată,
Pe badea plângând la poartă
Și-am plecat în lumea toată,
Plecai în lume hain
Ca floarea de mărăcini
Și-am fost slugă la străini,
Of, lume, lume!
Am muncit unde-am putut
Pe nimeni n-am cunoscut,
De părinți n-am mai știut,
Of, lume, lume!.
Plecai în lume hai-hui
Ca și puiul cucului
Din pricina banului,
Am muncit prin țări străine,
Câte nopți și câte zile
N-a știut nimeni de mine?
Dar când m-am întors în sat,
De-acol’ de unde-am plecat,
Peste ce necaz am dat
Of, lume, lume!
Părinții ce m-au iubit
Mult au plâns și-au suferit,
S-au stins și m-au părăsit,
Of, lume, lume!.
Găsii casa părăsită,
Fereastra-mpăienjenită
Și portița ruginită,
Văzui bastonașul tatii,
Văzui și broboada mamii,
Lacrimi multe pe icoane,
Ce folos c-am ce-mi doream
Și-s cel mai bogat din neam
Dacă părinți nu mai am,
Of, lume, lume?!
Ei sunt cei ce te răsfață,
Ei sunt milă și speranță
Numai cât îi ai în viață,
Of, lume, lume!

Sensul versurilor

Piesa descrie regretul unui om care a plecat de acasă pentru a căuta o viață mai bună, dar se întoarce și își găsește părinții decedați. Acesta realizează că bogăția nu valorează nimic fără cei dragi.

Lasă un comentariu