Dorul meu de l-aș cânta
Dealurile-ar răsuna
S-asculte frunza-n vâlcele
Cum sunt cântecele mele
Și i-aș spune codrului
Să nu-i cadă frunza lui,
Grâului să încolțească
Și pomului să rodească.
Vino, bade, și ghicește
De ce omu-mbătrânește,
Soarele de ce răsare,
Cin’ se naște de ce moare,
Iarba crește, iarba crește,
Vine toamna-ngălbenește,
Primăvara-ntinerește
Și tot verde se găsește,
Numai omu-mbătrânește
Și nu mai întinerește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund prin imagini ale naturii și reflectă asupra trecerii timpului, a ciclului vieții și a inevitabilității îmbătrânirii. Natura este prezentată ca un element etern, contrastând cu efemeritatea vieții umane.