Foaie verde de dițel,
La umbră de păltinel
Frumos doarme-un ciobănel
Cu turma pe lângă el,
Mă duc, mamă, după el
Că ciobanu-i frumușel.
Nu te duce, fata mea,
Că ciobanul nu te ia.
Eu mă duc cu el, măicuță,
Să mă fac o ciobăniță
Sus la munte la izvor
Unde codru-i plin de dor.
Sensul versurilor
O tânără își dorește să urmeze un cioban la munte, sfidând sfaturile mamei sale. Ea visează la o viață simplă și idilică alături de el, departe de constrângerile sociale, într-un cadru natural plin de dor.