Pădurice verde,
Badea nu mă crede
Că dorul mă apasă
De nu pot sta-n casă.
Pădure, pădure,
Și-atunci vin la tine,
Stau la umbra ta
Și-mi cânt jalea mea.
Vin’, bădiță dragă,
Și de dor mă scapă
Că nu-s învățată
Cu dor mult deodată,
Că-s prea tinerică
Și nu-l pot purta.
Sensul versurilor
The song expresses a young woman's deep longing and sadness because her beloved doesn't believe her feelings. She seeks solace in nature, lamenting her unaccustomed and overwhelming sorrow. She pleads for her beloved to alleviate her pain, as she feels too young to bear such intense emotions.