Pierire-ai, dorule, azi
Să scap și eu de necaz,
Pierir-ai, dorule, mâine
Să mai scap și eu de tine,
Că nu ești, dor, cum e dorul
Să te poate duce omul,
Ești cât un munte de greu
Și stai la sufletul meu,
De n-ar fi crâng și izvor
Aș muri de-atâta dor.
Dulce-i, neică, dragostea
Ea-ți alină inima,
Dar la mine-i tot amară
Că nu te-am văzut de-o vară,
Poate-ai uitat potecuța
Unde-mi sărutai gurița
Și ulmul cu frunză rară
Care ne-a umbrit o vară,
Vino, neică, pe la noi
Să-ți dau dorul înapoi,
Să vezi și tu, puiul meu,
Cât este dorul de greu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și suferință cauzat de absența persoanei iubite. Vorbitorul își dorește să scape de acest dor apăsător, amintindu-și de momentele frumoase petrecute împreună și invitând persoana dragă să se întoarcă pentru a înțelege intensitatea sentimentelor sale.