Versuri corectate și adnotate
E vast câmpul cu sânge,Cu trupuri rupte-n douăPe iarba ce se frângeÎn vadu-n care plouă.Nu-i luna deocheatăCu pletele vâlvoi.Ea este moartă-n țeastaCuptorului din noi.Nu-i luna în războiulÎntins peste abisuri,Ea macină noroiulPustiului din visuri.Aceste trupuri rupte,Cu piatra solidare,Își duc pieirea-n lupte,Pe-a stelelor cărare.
Pierire-ai, dorule, aziSă scap și eu de necaz,Pierir-ai, dorule, mâineSă mai scap și eu de tine,Că nu ești, dor, cum e dorulSă te poate duce omul,Ești cât un munte de greuȘi stai la sufletul meu,De n-ar fi crâng și izvorAș muri de-atâta dor.Dulce-i, neică, dragosteaEa-ți alină inima,Dar la mine-i tot amarăCă nu te-am văzut de-o … Citește mai mult