Frunzuliță-a bobului,
De cărarea codrului,
Of, of, neicuță,
Of, of, mi-e dor!.
Să mă duc pe ea în codru
Și acolo să-mi las dorul,
Of, of, neicuță,
Of, of, mi-e dor!.
Și-apoi să merg la izvor
Să beau apă din ulcior,
Of, of, neicuță,
Of, of, mi-e dor,
Să beau apă din ulcior
Ca să-mi mai treacă de dor,
Of, of, neicuță,
Of, of, mi-e dor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dor profund și o nostalgie, căutând alinare în natură. Persoana simte dorința de a se refugia în codru și de a-și potoli setea la izvor, sperând ca astfel să-și mai aline dorul.