Învelită-i luna-n nori
Ca inima mea în dor,
Dar norul se risipește
Și luna iar strălucește,
Doar de la inima mea
Dorul nimenea nu-l ia.
Mă vezi, lume, că zâmbesc,
Dar nu știi cât pătimesc!
Și la ce mi-ar folosi
Dacă tu, lume, ai ști,
Cu ce, tu, m-ai ajuta
Dac-ai ști durerea mea?
Când codru-i bătut de vânt
Se-apleacă pân’ la pământ,
Când omu-i bătut de jale
Suflețelul rău îl doare,
Omu-i om, cum să nu-l doară?!
C-are-n piept o inimioară!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și suferință ascuns sub o aparență de zâmbet. Vorbitorul se simte neînțeles și consideră că nimeni nu-i poate alina durerea.