Foaie verde, bob năut,
Inimioară cu dor mult
Mor și nu te văd râzând
Să pun masa să mănânc.
Ia masa că nu mănânc
Și dă-mi perna să mă culc,
Ia perna că nu mă culc
Și dă-mi calul să mă duc.
Nu mă duc de sărăcie,
Ci mă duc că mi-e drag mie.
Călărind să cânt prin sat
Să nu mai fiu supărat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și melancolie al unei persoane care se simte singură și încearcă să își găsească alinare într-o călătorie. Călătoria este motivată de dragoste și de dorința de a scăpa de supărare.