Doamne, de-aș putea să plâng
Cu lacrimi focul să-mi sting,
Să plâng nopți și să plâng zile
Până sting focul din mine,
Dar nu pot să plâng deloc
Și-mi arde inima-n foc,
Arde inima ca para
Cum arde nisipul vara.
Măicuțo, când m-ai făcut
Mi-ai dat glasul ca să cânt
S-asculte lumea la mine
Să mă vorbească de bine,
De mi-ai fi dat și noroc
Acum n-aș fi avut foc,
Știu, mamă, că nu puteai
Pe toate să mi le dai.
Mamă, dacă tu știai
Poate nu mă mai făceai,
De știai că n-am noroc
Nu m-ai fi făcut deloc,
Că tu, mamă, de la mine
Nu prea ai văzut mult bine,
Știu că și inima ta
Plânge odată cu-a mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și incapacitatea de a găsi alinare în lacrimi. Vorbitorul regretă lipsa de noroc și impactul negativ asupra mamei sale, simțind o conexiune profundă cu suferința ei.