Cât de mult dor e pe lume
Și pământul tot îl ține,
Dar eu am un singur dor
Și nu-l pot ține ușor,
Doru-i de la neicuța
Și îmi arde inima.
Când văd fața-i rumeioară
Doru-n lacrimi mă omoară,
Iar când trece și zâmbește
Câmpu-n față-i înflorește,
Cucule, fă-te o roată
Și te du la neica-n poartă,
Spune-i să vină la mine
Dorul greu să mi-l aline.
Cât de tare vântul bate,
Cât de mult soarele arde,
Nu le simte omu-n lume
Cum simt eu un dor anume,
Că soarele te-ncălzește
Și vântul te răcorește,
Și vântul te răcorește,
Dar dorul greu te topește.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dor profund și mistuitor pentru persoana iubită. Natura este martoră și complice la acest sentiment intens, amplificând starea de melancolie.