Cade frunza, este toamnă,
Pe mine dorul mă-ndeamnă
S-o pornesc pe potecea
Poate-ți văd, neică, urma
C-a trecut, neică, o lună
De când n-am inima bună,
Inimioara rău mă doare
Că nu-mi apari în cale.
Refren:
Curgeți, curgeți, lăcrămioare
Și faceți două izvoare
Să treacă puiul să bea
Lacrimi din dragostea mea.
Aș dori din piept să scot
Inima cu dor cu tot
Și s-o pun în piept la tine
Să suferi și tu ca mine
Să vezi și tu puiul meu
Cât este dorul de greu,
Că dorul de n-ar mai fi
Omul tânăr ar trăi.
Trec anii, mă trec și eu,
Mă gândesc și-mi pare rău,
Gândesc la zilele mele
Una bună, zece rele,
Dulce-i viața de trăit
Dacă n-ai de pătimit,
Cine n-are doruri multe
Trăiește ca bradu-n munte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie odată cu venirea toamnei. Naratorul suferă din dragoste și simte trecerea timpului, regretând zilele bune pierdute. Dorința de a împărtăși suferința cu persoana iubită este un motiv central.