Aș muri, dar nu acuma,
La toamnă când o da bruma,
Dor și dor,
Acuma e primăvară
Mi-e că văd iarbă pe-afară,
Iarbă verde de-oi vedea
Nici să mor n-oi mai putea,
Și cum naiba să mai mori
Când vezi pomii plini cu flori,
Și cum să mori liniștit
Când vezi câmpul înflorit?!.
Doamne, când oi muri eu
Atunci să dai un timp rău,
Dor și dor,
Să dai, Doamne, vreme rea
Că prea am iubit lumea,
Că prea am iubit lumea
Și-mi pare rău după ea,
Ploaie cu picăturele
Alea-s lacrimile mele
Că prea am iubit lumea
Și-mi pare rău după ea!.
Cine-i născut cu noroc
Nu poartă-n inimă foc,
Dor și dor,
Și cu foc la inimioară
Tot nu vrea omul să piară,
Cât ar fi viața de-amară
Tot nu vrea omul să piară,
Aș muri, dar nu acuma,
Că viața e numai una,
Vreau să mă bucur de ea
Și pe urm-oi mai vedea!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a trăi și de a se bucura de viață, amânând moartea. Natura și frumusețea ei sunt motive puternice pentru a prețui existența, chiar și în fața greutăților.