Mai cunoști un pâlc de tei
Unde viersul ți-l detei?
Unde ploile dibace
Ne țeseau cu mii de ace
sărutările stângace?
Doar un tei înțelegea
privegherea alburie,
când în inimă ploua
des și-adânc, ca pe câmpie…
Și c-un ram împinge-un geam
— cum în ochi te culegeam —
și în noaptea tot mai deasă
vrea să-ți țină locu-n casă…
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice legate de un loc special, un pâlc de tei, unde s-a trăit o iubire inocentă. Teiul devine un simbol al trecutului și al dorinței de a păstra vie amintirea acelei iubiri.