Pe drumul acesta merg…
Și totuși, Doamne, parcă e-n altă parte calea
Spre care-aș vrea s-alerg!…
Departe! cine știe spre ce ținut și unde?…
Dar sufletele noastre mereu doresc ceva..
Pe drumul acesta mergem, dar pân’ la noi pătrunde
Mereu, ca o chemare, un zvon de undeva.
Legați vedem că suntem de lutul ce ne-apasă,
Robiți simțim că suntem de-un dor nepriceput,
Ce tot mereu ne cheamă, ce veșnic nu ne lasă,
Ce tot mereu dispare, — dar tot nu l-am pierdut.
Și inima ne bate pentru ceva ce nu e
Și sufletele noastre muncite sunt de-un înd,
Menit să nu mai moară, ursit să nu apuie;
Și veșnic nasc mai multe, și toate pier înd..
Și ascultăm doar glasul din inimile noastre;
Și poate asta-i calea, ori poate alta e..
Ceva e ce ne cheamă, ceva din zări albastre,
Ceva din altă parte, și nu pricepem ce..
Pe drumul acesta merg…
Și totuși, Doamne, parcă e-n altă parte calea
Spre care-aș vrea s-alerg.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a sufletului de a găsi un sens mai înalt și o direcție în viață. Călătoria devine o metaforă pentru căutarea spirituală, marcată de un dor constant și o chemare misterioasă spre ceva necunoscut.