Iertare din nou vreau să-ți cer
Într-un stil cu mult mai subțire,
Cu ochii și mâna spre cer
Și cu intonări de psaltire.
O, tu, frumoaso, de care-mi atârnă
Viața – și care-mi alungi
Din cale pe palida cârnă,
Numai c-o rază din genele-ți lungi,
Iartă-mă că plouă și-i ceață,
Că oamenii-s răi, că pâinea nu-i bună,
Că nu se găsește nimica în piață,
Că, noaptea, nu-i lună.
Iartă-mă, scumpo, că te ador și
Acum și pururi, cu suflet curat,
Iartă-mă că aproape în fiece zi
Quod tentabam dicere versus erat.
Aș vrea să-ți placă orice cuvânt
Ce ți-l rostesc și e de prisos ca
Să-ți declar că vreau să-ți și cânt
Aria celebră din Tosca.
Iartă-mă de toate. Zâmbește și spune
Ca să se facă brusc primăvară.
Și ca să vezi o minune:
Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară.
Sensul versurilor
Piesa este o cerere de iertare adresată unei persoane iubite, exprimând adorație și speranța într-un viitor mai bun. Vorbitorul își dorește să aducă bucurie și lumină în viața persoanei iubite, asemenea unei primăveri.