Versuri corectate și adnotate
Iertare din nou vreau să-ți cerÎntr-un stil cu mult mai subțire,Cu ochii și mâna spre cerȘi cu intonări de psaltire.O, tu, frumoaso, de care-mi atârnăViața – și care-mi alungiDin cale pe palida cârnă,Numai c-o rază din genele-ți lungi,Iartă-mă că plouă și-i ceață,Că oamenii-s răi, că pâinea nu-i bună,Că nu se găsește nimica în piață,Că, noaptea, … Citește mai mult
La hanul alinării.Deodată m-am trezit,Şi harmăsarii disperăriiÎn spulber de spumă-au poticnit.Din umbra pridvorului şi-a scării-Tu, scumpo, mi-ai zâmbit!Mi-ai zis: Străinule pribeag,De ani te-aştept şi te-am dorit.Când mi-ai sosit în prag,E soarele la asfinţit.Îmi vii cu albe flori la tâmpleŞi mă găseşti între ruine.Ce are să se-ntâmple,O, călătorule străine?
Mă tângui ca un stih din Psaltire.Gândul închinându-mi-l ție;Ore sarbede, ore de mâhnire,Ore de veșnicie.N-am sprijin, n-am argument; fără sensO inimă-a altuia în mine mai bate;Se-ncercuie tot mai strâns și mai densÎn juru-mi singurătate.Câte zile, câte săptămâni, câte luni,Câți ani, câte veacuri suntDe când o primăvară cu minuniA înflorit pe pământ?.Amintirea paradisului e-n mine,După umbra … Citește mai mult
Mă tângui ca un stih din Psaltire,Gândul închinându-mi-l ție;Ore sarbede, ore de mâhnire,Ore de veșnicie.N-am sprijin, n-am argument; fără sensO inimă-a altuia în mine mai bate;Se-ncercuie tot mai strâns și mai densÎn juru-mi singurătate.Câte zile, câte săptămâni, câte luni,Câți ani, câte veacuri suntDe când o primăvară cu minuniA înflorit pe pământ?.Amintirea paradisului e-n mine,După umbra … Citește mai mult
Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbești.Știu că-mi atârnă iertareaÎn cornițele zâmbetului tău.Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,În ondularea mijlocului tău subțire,În grația cu care te miști,O, mlădios punct de-ntrebare.Iartă-mă pentru suferințele mele,Iartă-mă că-mi ești prea dragă,Că mor când te duciȘi-nviu când apari.Iartă-mă, Domniță-a-inimii-mele!Cuprinde-mă de după grumaz,Apleacă-ți spre mineFața de soare, gene de ceață.Gura … Citește mai mult
Cum te ridici și ieși din casă,Vremea se face frumoasă;Îți vin cocoareVâslind sub soare;Vacile-Domnului și furnicileAnunță rândunicile;Un flutur s-aninăDe-un fir de lumină.Cum ai râs cu dinți mărunțeiAu înflorit flori în ochii mei.Timpul stă – căci ai sosit.Numai inima-mi bate ca un ornic grăbit.„Bucură-te că ea e aici,Timpul te-nșală”, – biata inimă-mi zice.
M-au îmbătat bețivii, m-au îmbătat și pace!Și n-am doar ce le face!Și mă trezesc buimac, privind cum alții beau.Ah! Numai ei să bea? De ce? Să beau și eu! Mai trag o sârbă bună, mai beau și mă trezescCă singurel vorbesc:„O, soartă schimbătoare, ce râzi de omenire!Nebun cel ce se-ncrede în tine peste fire,Nebun cel … Citește mai mult