Ninge peste Streaja, peste trupul tău puțin,
Astăzi, când vor arde la răspântii de pelin,
Bunule, prin cetini, din poveștile-n care-am crezut
N-a rămas nimic în palme să îmi țină de urât.
Vine primăvara și mi-e teamă c-am să plâng,
Florile nu știu spre seară ale cui copac mai sunt,
Ca un val ce crește-n toate stă să se prăvale-n zi
De la Streaja pentru tot ce m-ai învățat a fi.
Urcă norii și nu știu ce hram mai port,
Bate vântul dinspre țară și n-am unde să mă-ntorc,
Îi privesc, dar parcă-s alții și mă simt ca un străin,
Bunule, când ninge astăzi peste trupul tău puțin.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și pierderea cuiva drag, posibil un bunic, într-un cadru natural rece și melancolic. Vorbitorul se simte pierdut și dezrădăcinat, căutând consolare în amintirile trecutului.