Degeaba mă aștepți, aș putea să revin
Din noapte, acum, înspre tine, puțin,
Să mă sfâșie câinii pe drumul acest’
Și să-ți spun cât de mult, cât de mult te iubesc.
Degeaba mă aștepți, aș putea să mă-ntorc
Acum, când te strig, tremurând, îmi e somn,
Aș putea să te chem, să te-ating, să îți spun
Ca-ntr-un basm rătăcit dintr-un vis de Crăciun.
Degeaba mă aștepți despletită în ger,
Te aud cum îmi spui c-am plecat nicăieri,
Eu te mint și tu știi că mă-ntorc în curând,
Sacadat, între țevi; răscolire de vânt.
Degeaba-mi repeți tremurat: „te iubesc”,
S-a surpat peste mine tranșeul dantesc,
Eu nu pot să plec, crezi că-i bine în frig,
Peste lacrima mea te absolv, te ridic.
Sensul versurilor
Piesa descrie un soldat aflat pe front, care își exprimă dragostea față de persoana iubită, dar și imposibilitatea de a se întoarce. El este prins între datoria de soldat și dorința de a fi alături de ea, simțindu-se vinovat și neputincios.