Oliolio, codruțule!
Ce mai faci, drăguțule?
Codri, codri, dragul meu
Parcă ți-aș fi spus-o eu
Să frămânți frunza mereu.
Din frunzișul fremătos
Povestești așa frumos,
De m-adormi în iarbă jos.
Că de când nu te-am văzut
Multă vreme a trecut
Și de când te-am tot cătat
Multă lume am umblat..
Ia, eu fac ce fac de mult
Iarna lupul îl ascult
Cum la margini de pârâu
Hăulește a pustiu.
Am făcut ce fac de mult;
Vara doina mi-o ascult,
Trăgănă-se trăgănă,
Frunza de mi-o leagănă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dor și nostalgie față de natură și trecut. Vorbitorul își amintește cu drag de codru și de sunetele naturii, căutând alinare și familiaritate în peisajul natural.
