Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viață, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.
Visuri sunt și unul ș-altul,
Și totuna mi-este mie
De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.
Toate-aceste taine sfinte
– Pentru om frânturi de limbă –
În zadar gândești, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.
Și fiindcă în nimica
Eu nu cred – o, dați-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Și faceți precum vă place.
Nu mă-ntoarceți nici cu clasici,
Nici cu stil curat și antic –
Toate-mi sunt deopotrivă,
Eu rămân ce-am fost: romantic.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o perspectivă nihilistă asupra vieții și a credințelor religioase. Vorbitorul declară că nu crede în nimic și își trăiește viața după propriile reguli, rămânând fidel naturii sale romantice.