De vorbiți mă fac că n-aud,
Nu zic ba și nu vă laud;
Dănțuiți precum vă vine,
Nici vă șuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face
Să mă iau dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o detașare de influențele externe și o căutare a adevărului interior. Vorbitorul refuză să se lase manipulat sau influențat de opiniile altora, preferând să-și urmeze propriul drum și să-și găsească propriile răspunsuri.