Mihai Eminescu – De-Acuma

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt și de scântei
Din stele.
Când, degerând atâtea dați,
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți
La geamuri.
Și cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit
De lună.
Încât în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!
Din a lor treacat să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Căci dacă astăzi mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi par o veche, de demult
Poveste.
Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri,
Tot o să-mi pară că de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serii cei de-ntâi
Eu n-o voi mai privi-o.
De-aceea-n urma mea rămâi –
Adio!