Ploapele-mi închid ușor,
Pe firul amintirii zbor,
Și mă cobor din vis cu dor… cu dor…
Vad un copil ce îmi zâmbește,
Aud pe mama ce-i șoptește,
Oriunde-ai fi și orice-ai fi… nu uita…
Pe-ale destinului cărări,
Mă-ndrept mereu spre albastre zări,
Și valurile mă vrăjesc pe mari…
Dar gândul este tot la ea,
Oraș lumină, Câmpina.
Oriunde-ai fi și orice-ai fi… nu uita…
Nu, mamă, n-am să uit nicicând,
Că m-am născut pe-acest pământ,
Pe-acest meleag atât de bun și drag…
Și orișiunde m-aș afla,
Nu am să uit de Câmpina,
Acest meleag atât de bun și drag…
Pe Grigorescu îl văd pictând,
Hasdeu scrie rând cu rând,
Când soarele-și coboară chipul bland…
Cum anii trec, trecem și noi,
Să dăm și timpul înapoi,
Dar să privim cu drag… spre viitor…
Refren…
Și orișiunde m-aș afla,
Nu am să uit de Câmpina,
Acest oraș atât de bun și drag…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și atașamentul față de locurile natale, Câmpina. Evocă amintiri din copilărie și omagiază personalități locale, subliniind importanța păstrării identității și a valorilor locale.