De nu mă poți iubi, de-ți vine greu
Spre mine dorul să ți-l lași să zboare,
Îngăduie-mi, frumoasă cititoare,
Să-ți vin în ajutor cu versul meu.
Al frunții tale gingaș curcubeu,
Apleacă-l lin pe-a mâinii tale floare
Și stai așa… fiind surâzătoare.
Un punct din gol: E umbra mea; sunt eu.
Vezi tu… nu-ți spun doar cu privirea
De-ți răscolesc până-n adânc gândirea
Și sufletul întreg ți-l stăpânesc.
…Și-atunci simți, de friguri străbătută,
Că brațele de foc te-nlănțuiesc,
Iar versul meu pe buze te sărută.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a cuceri pe cineva prin intermediul poeziei. Vorbitorul își oferă versurile ca o formă de ajutor și seducție, folosindu-le pentru a-și exprima sentimentele profunde și a-și stăpâni iubita.