Refren – Ploua, prima ploaie de toamna
Stropi reci plâng pe geam
Si eu n-am cui sa-i vorbesc
Si in ochii cui sa privesc.
– Ploua, ploaie rece de toamna
Din nou stropi cad și dispar
Ca și un nor sau ca un dor călător.
1. Vântul suflă-n ulița veche,
Ce pare pustie
Și-ngână-n foșnetul frunzelor,
O melodie.
Refren – Ploua, prima ploaie de toamna
Stropi reci plâng pe geam
Si eu n-am cui sa-i vorbesc
Si in ochii cui sa privesc.
2. Nori se adună grămadă
Totul e trist și pustiu
Cerul sta gata să cadă
E noapte și e târziu.
3. Poate cândva pentru mine
Zile senine vor veni
Dar gândul meu e la tine
Și poate mă vei iubi.
Refren – Ploua, prima ploaie de toamna
Stropi reci plâng pe geam
Si eu n-am cui sa-i vorbesc
Si in ochii cui sa privesc.
– Ploua, ploaie rece de toamna
Din nou stropi cad și dispar
Ca și un nor sau ca un dor trecător
Ploua.
Ploua.
Da.
Ploua
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și singurătate într-o zi ploioasă de toamnă. Naratorul simte lipsa cuiva drag și contemplă trecerea timpului și posibilitatea unei iubiri viitoare.