Din viața mea făcut-am teatru-n care
sunt rege al deșertului – și-mi place;
în jurul meu rigidă lumea zace,
iar eu, rigid, refuz a ei strânsoare.
Și scriu, nu fac vreo faptă de valoare;
nu-s sigur de nimic și n-am ce face,
căci nu găsesc un port unde în pace
să stea inima mea cea sfidătoare.
Mă lupt cu alții, simt că am putere
să îmi impun cu forța a mea vrere,
acesta-i rolul meu în piesa dată;
și leacuri știu pe-aici că n-o să fie;
prea bine văd că viața-i nebunie
ce doar prin moarte fi-va vindecată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de deziluzie și neputință în fața vieții, văzută ca un teatru absurd. Vorbitorul se simte izolat și incapabil să găsească un sens, anticipând că doar moartea poate aduce vindecare.