Michelangelo – 292

Ce dulci ar fi cuvintele în mine,
de mi-ar fi dată forța rugii treze!
Nu poate huma să mi-o lumineze,
vreun rod care să crească de la sine.
Sămânță ești a faptelor senine,
ce ies unde le-așezi să germineze;
pe lume nu-s virtuți să Te urmeze,
de nu le-arăți cărările divine.

Sensul versurilor

Piesa exprimă dorința de a găsi cuvinte potrivite pentru a se conecta cu divinitatea. Subliniază importanța credinței și a călăuzirii divine pentru a atinge virtuțile și a urma calea corectă.

Lasă un comentariu