De ce-i e scris așa de rar să apară
lăuntricei văpăi ce, cu bazaltul
credinței, îmi dă aripi și înaltul,
căci numai prin puterea ei nu zboară?
E tot mai mare timpul ce separă
un sol dorit al dragostei de altul,
și tot mai aspru patimii asaltul,
cu cât mai rar ne mistuie în pară.
Distanța-i noapte, ziuă mi-e văpaia:
mă-ngheață prima, mă aprinde-a doua
cu foc ceresc, iubire și credință.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința arzătoare și rară de a simți iubirea și credința, comparând distanța cu noaptea și apropierea cu o văpaie. Vorbește despre timpul care separă momentele de dragoste și despre asaltul patimii, subliniind importanța credinței.